Cum să spui o poveste?
Nu știu dacă v-a trecut vreodată prin minte că ați putea avea nevoie sau că v-ar fi utilă o carte de genul acesta: tehnici de a le spune copiilor povești. Mie până azi nu. Totuși imediat ce am văzut această carte primul lucru la care m-am gândit a fost expresia curioasă, mirată sau veselă și chicotele de râs ale unui copil, atunci când schimbi tonalitatea vocii sau redai un ciocănit, un orăcăit sau așa ceva.
Editorul spune că Storytime vă oferă instrumente pentru a le pune în mișcare copiilor imaginația. Țineți minte încântarea de când erați copii și vă pregăteați să auziți o poveste, suspansul așteptării descoperirii deznodământului și aventurile personajului favorit?
Poate fi cu siguranță un avantaj să fii un povestitor nemaipomenit, fie că ești părinte, educator, învățător sau profesor și asta îi ajută și pe copii să iubească poveștile și cărțile. Unul dintre motivele pentru care am ales filologia și mi-am dorit să fiu profesoară este profesoara mea din școala generală, care mă făcea să o ascult cu gura căscată, țin minte și acum.
Cu ajutorul poveștilor copii își dezvolta valorile, moralitatea, creativitatea și emoțiile. „Cititul cu un copil sau unui copil este un act de iubire.” (Paul Jennings)
Poate că trebuie să re-învățăm să spunem povești!
Din aceeași categorie: Story Telling & More
Popularity: 2% [?]





