Articole Populare

Comentarii Recente

Despre

Cine sunt eu?


Charlotte’s World Wide Web

Charlotte's Web

Charlotte nu este o fetiță cum poate ați fi crezut, Charolotte este o păienjeniță  inteligentă care îl salvează pe porcușorul Wlibur de la tăiere -- vegetarienii sigur că ar trebui să agreeze ideea. Fetița se numește Fern și îl iubește tare mult pe porcul Wilbur. Mai puteți face cunoștință cu Tempelton, un șobolan care nu făcea nimic pentru alții decât dacă îi ieșea și lui ceva. Sună familiar, nu?

Charlotte’s Web a devenit un clasic al literaturii pentru copii, fiind scris de E.B. White (Elwyn Brooks).  Lui i s-a acordat  încă în 1970 Medalia Laura Ingall Wilder pentru această carte și pentru Stuart Little.  O astfel de onoare li se face scriitorilor și ilustratorilor de carte pentru copii, care-și aduc o contribuție semnificativă și durabilă la educația și distracția copiilor. Cu ilustrații de Garth Williams,  Charlotte’s Web a  devenit între timp un  ”all time favourite” în domeniul cărților pentru  copii, republicat și în 2010 iar pe Stuart Little poate că vi-l mai amintiți din filmul cu același nume și ambele cărți sunt despre iubire.

Mult mai greu îi va fi unui copil care a ascultat  o astfel de istorisire să lovească un animal sau să-i facă rău unei alte ființe acum sau atunci când va crește. O poveste sau o poezie  pot face un copil să devină  mai sensibil față de suferința celorlalți, mai  tolerant, mai empatic iar empatia înseamnă inteligență emoțională.

Îmi amintesc și acum Gândăcelul Elenei Farago:

De ce m-ai prins în pumnul tău,

Copil frumos, tu nu știi oare

Că-s mic și eu și că mă doare

De ce mă strângi așa de rău?

și nu pot să uit durerea pe care o simțeam și nici fierbințeala lacrimilor mele când învățatoarea ne-a  pus să citim pe rând câte un pasaj din Moartea Căprioarei de Nicolae Labiș:

Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea…

Tu, iartă-mă, fecioară -- tu, căprioara mea!

Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!

Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!


Cine nu știe povestea rățuștei urâte și nu s-a simțit măcar o dată o ființă nebăgată în seamă de nimeni și cu care nimeni nu vrea să se joace si cui nu i-a redat vreodată încrederea în sine transformarea  rățuștei în lebădă.

Văd pe stradă oameni agresându-se verbal și fizic pentru nimic, dar văd și  un copil care își consolează o colegă nedreptățită sau care mângâie o pisică vagaboandă, vai de capul ei, pe stradă și mă întreb care dintre cei doi e cel rațional și care e mai citit?

Charoltte nu este o fetiță cum poate ați fi crezut, Charolotte este o păienjeniță  inteligentă care îl salvează pe porcușorul Wibur de la tăiere. Vegetarienii sigur că ar trebui să agreeze ideea :) Fetița este Fern și îl iubea pe Wilbur iar tempelton un șobolan care nu făcea nimic pentru alții decât dacă îi ieșea și lui ceva. Sună familiar, nu?
“Charlotte’s  Web” a devenit deja  deja un clasic al literaturii pentru copii, scris de E.B. White (Elwyn Brooks), care a câștigat încă in 1970 Medalia Laura Ingall Wilder pentru această carte și pentru Stuart Little. Această onoare se face scriitorilor și ilustratorilor de carte pentru copii, care-și aduc o contribuție semnificativă și durabilă la educația și distracția copiilor . Pe Stuart Little poate că vi-l mai amintiți din filmul cu același nume.
Cu ilustrații de Garth Williams,  Charlotte’s Web   a  devenit între timp un  ”all time favourite” în domeniul cărților pentru  copii.
Această cărticică este despre iubire. Mult mai greu îi va fi unui copil care a ascultat povestea aceasta sau alta de acest fel, să lovească un animal sau să-i facă rău unei alte ființe acum sau atunci când va crește. O poveste îl face pe un copil să devină mai sensibil față de suferința celorlalți, mai  tolerant, mai empatic iar empatia înseamnă inteligență emoțională.
Îmi amintesc și acum Gândăcelul Elenei Farago:
De ce m-ai prins in pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strangi asa de rau?”
și nu pot să uit ceea ce simțeam și fierbințeala lacrimilor mele când invățatoarea ne-a  pus să citim pe rând câte un pasaj din Moartea Căprioarei de Nicolae Labiș:
Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea…
Tu, iartă-mă, fecioară -- tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!
Cine nu știe povestea rățuștei urâte și nu s-a simțit măcar o dată o ființă nebăgată în seamă de nimeni și cu care nimeni nu vrea să se joace și cui nu i-a redat vreodată încrederea în sine transformarea   rățuștei în lebădă.
Văd oameni aproape dându-și in cap că poate unul dintre ei nu a plecat mai repede de la semafor, dar văd și  un copil care își consolează o colegă care plângea sau care mângâie o pisică vagaboandă vai de capul ei pe stradă și mă întreb care dintre cei doi e adultul și care  mai citit?Charoltte nu este o fetiță cum poate ați fi crezut, Charolotte este o păienjeniță  inteligentă care îl salvează pe porcușorul Wibur de la tăiere. Vegetarienii sigur că ar trebui să agreeze ideea :) Fetița este Fern și îl iubea pe Wilbur iar tempelton un șobolan care nu făcea nimic pentru alții decât dacă îi ieșea și lui ceva. Sună familiar, nu?

Am mai făcut o listă cu recomandările lui Paul Jennings de povești emoționante pentru diverse vârste: Great Stories to Move the Emotions.

Popularity: 3% [?]

Share and Enjoy:
  • Digg
  • Sphinn
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks

Post a Comment