Bună dimineața, ce somn lung am dormit
Mi s-a atras atenția de mai multe ori că nu am mai scris pe blog de mult – adevărat – și spre surprinderea mea chiar am fost rugată să o fac. Mulțumesc pe această cale ca la decernarea premiilor Oscar!
Ce am mai făcut între timp? M-am cam mutat cu tot cu purcel și cățel pe Facebook, unde mă distrez destul de bine.
Nu știu ce și dacă voi mai scrie de acum înainte, dar cu siguranță m-am mai liniștit, nu cred că mă mai bat să schimb lumea, ci mai degrabă trăiesc într-un fel de lume a mea. Aceasta din urmă are legătură mai mult cu poveștile, copiii și joculețele. Se mai amestecă câteva căni de cafea slabă într-o zi dintr-asta tihnită a mea. Pe scurt, între timp viața mea a devenit mult mai simplă!
Acum am pe birou un penar cu toate culorile de creioane, un joc cu doi hipopotami, unul galben și unul turcoaz, carioci cu floricele pe ele, vreo cinci cărți despre ursuleți, pisicuțe, arici și ponei.
În ultima săptămână am aflat foarte multe lucruri noi despre cai și ponei, datorită exclusiv Dianei. Diana are aproape șapte ani, e tăcută și foarte creativă. Singurică a inventat o poveste despre un cal cu picioare puțin albastre care zburdă, mănâncă, are mulți prieteni și un dinozaur de pluș.
Mai mă documentez dintr-o carte de “business” despre cum să-i faci pe pitici să iubească poveștile și cărțile The Reading Bug; am creat tocmai o pagină despre cărți și copii, care nu știu cum va evolua.
Așă că mă distrez, ceea ce vă doresc și vouă.
Emblema paginii este un trenuleț de cărți, desenat cu drag de Lia. Despre Lia și desenele ei e musai să scriu măcar un post separat.
A fost foarte plăcut să reascult Micul Prinț, neapărat în lectura lui Florian Pittiș, așa cum aveam eu discul când eram mică.
Popularity: 4% [?]
