aralya

Oana

Nu-mi aduc aminte când am cunoscut-o prima dată, era la grădiniță și știu de la ea, că a luat-o la bătaie pe o altă colegă a noastră, care cu timpul  s-a dovedit cam înfumurată oricum.

Nu știu când am ajuns să ne jucăm împreună și când am devenit nedespărțite. Desena cai, tot felul de cai. Casa ei e și acum plină de desene. Îi plac mult și cred că vroia să ajungă medic veterinar.

Scrie urât și înclinat spre dreapta.

Am făcut tot felul de expediții, de la grăinile vecinilor până la satele din jurul orășelului în care am crescut împreună.

Râdeam mult de tot, inventam povești despre oamenii care treceau pe stradă. Râdeam zgomotos, nu ne puteam opri deloc, ceea ce ne făcea să râdem și mai tare.

Ne plimbam aiurea și vorbeam la nesfârșit câte în lună și în stele.

Am disecat împreună o vrabie, era moartă dinainte vă asigur.

Mergeam la să facem baie în râu și citeam. Ne doream să fim mari și să facem ce vrem noi.

Era să folosim somnifere ca să putem merge la discotecă, furam țigări de la tații noștri și fumam pe ascuns. Am avut niște pasiuni tâmpite pentru diverși tipi.

Toți băieții din școală erau prieteni la cataramă cu mine, pentru că toți voiau să ajungă la ea.

Am plâns când s-a măritat și am văzut-o prima oară în ziua aceea.

Nu ne-am certat niciodată pentru nimic. Niciodată nu m-a dezamăgit.

Probabil că datorită ei am și acum încredere în oameni și mai pot să visez.

Astăzi este ziua ei. La mulți ani, Oana.

Popularity: unranked [?]