Cuvântul, timpul și cursa șobolanului
„Cuvânt” este un termen în sine cel puțin interesant, cel puțin pentru mine. Privit lingvistic are două componente: un semnificat, o imagine sonoră arbitrară - de aceea „casă” e întrucâtva același lucru ca „house” din engleză sau „Haus” din germană – și un semnificant, semnificația din spatele sunetelor sau uneori a sunetului. Astfel cuvântul „casă” reprezintă toate casele existente sau posibile, la fel cum cuvântul „cuvânt” reprezintă toate cuvintele existente sau posibile.
Am mai vorbit cred despre limba de lemn, un șir de cuvinte goale, fără, sens, fără suflet, doar carne, cuvântul însuși mutilat.
O dată asociate cuvintele între ele jocul se perpetuează la infinit, se transformă în limbaj, în sens complex, în cărți, în mijloace de manipulare, în dezastre sau în mângâieri alteori. Cuvântul în sine poate fi privit ca un instrument și se întâmplă cum spune Maiestatea Sa ca briciul să se afle în mâna maimuței.
Cuvântul e jumătate semnificație, jumătate semn arbitrar, un pahar pe jumătate gol sau pe jumătate plin. Cuvântul este pe jumătate bun, jumătate rău, ca războinicul Half-and-Half din povestirile SF ale lui Beckett: Half-and-Half fusese creat la începutul timpului, născut din legătura nelegitimă dintre un înger și un demon iar natura lui duală incontrolabilă.
Dacă la început a fost Cuvântul, oare Dumnezeu însuși nu cumva a pus astfel briciul în mâna maimuței? Continuând jocul, dualitatea cuvântului poate fi extinsă la divin și carnal. Omul însuși poate fi cuvântul, căci am mai fi ceea ce suntem fără să putem glăsui cu un sens? În acest context, sintagma „munca l-a făcut pe om” mi se pare propaganda ieftină și mă aduce cu gândul la obesia mea recurentă legată de „Arbeit macht frei” (Munca te eliberează)
Twitter e în continuare căzut așa că mai am de scris. Sunt în mod evident – chiar și pentru mine – dependentă de twitter, ce are el în plus și ceea ce conferă în plus cuvântului ar fi cred timpul actual. Internetul din acest punct de vedere se definește simplist ca un spațiu al cuvintelor, care prin existența acestei mici aplicații web capătă a doua coordonată: timpul, timpul prezent, acolo unde se întâmplă viața.
Am auzit cândva despre un tărâm fantastic, tărâmul vorbelor spuse la mânie. Acolo sunt adunate toate și căpătau o forță materială. Și nu poate fi asta uneori lumea în care trăim? Iar noi, unii dintre noi, niște acrobați care se feresc de obstacole cu o viteză amețitoare, pentru că timpul e crucial și nu-l mai avem?… e vorba de un traseu pe care trebuie să-l parcurgi printre obiecte ascuțite mișcătoarte. Ați văzut însă că printre toate aceste obstacole, există de fiecare dată un loc, în care dacă te oprești ește ferit.
Să ne oprim poate o clipă!
Popularity: unranked [?]
