Contabilitate sau povestea lui Ion Popescu
Nefiind contabilă, vin cu o problemă şi implicit cu nişte întrebări mai mult decât mai puţin retorice.
Un domn, să-i zicem Ion Popescu, este numit contabil şef la o firmă. Până la finele anului trecut, când contabil şef era altcineva cifrele arătau bine, firma ieşise pe profit. E adevărat angajaţii nu erau atât de bine plătiţi,totuşi anumite active fixe fuseseră nebişnuit de costisitoare. Cam atât până aici.
Dar situaţia din piaţă de acum – timpul prezent al problemei – nu arată promiţător, rezultatele ultimelor două luni nu se arătau satisfăcătoare. Aşa că eroul nostru, Ion Popescu, purcede la nişte măsuri contabilo-financiare, neologistice, percepute ca revoluţionare în interiorul firmei. 
Inerenta teamă ancestrală faţă de necunoscut a născut întrebări, ba chiar contoverse. În contextul noilor măsuri contabilo-financiare
reprezentanţii de vânzări ar putea fi nemulţumiţi, puşi eventual în situaţia să vină cu bani de acasă. Ce ne facem dacă rămânem şi fără ăştia? Ce ne facem cu Producţia? De ce aşa, de ce nu altfel? …
Ion Popescu contrariat de aceste reacţii, se enervează fireşte, intonează puternic sunetele, afirmând că i se pun beţe în roate, că noii lui colegi dovedesc rea voinţă, că vrea şi el să facă bine şi toţi îi sar în cap etc.
Iată întrebările:
1. Este Ion Popescu sincer?
2. Este Ion Popescu un profesionist?
3. Să aibă colegii încredre Ion Popescu?
Popularity: unranked [?]
