aralya

Se poate

Atunci când mi-am luat un telefon nou, ca mesaj de întâmpinare (cred că aşa îi spune) am scris “Poţi!” , un mesaj de la mine cea de atunci, către mine cea din viitor, când voi deschide  telefonul şi voi avea nevoie de această confirmare de la însăşi cea mai neîncrezătoare.

Interesantă această comunicare cu tine însuţi, nu am inventat-o eu, bineînţeles.

Chiar aşa, cum ar fi să vorbeşti tu cu tine dintr-un alt timp? Un exerciţiu poate imposibil.

Nu pot să îmi amintesc de un banc. Îl caut acum repede pe net…

Nu l-am găsit. Era vorba de un tip, care bând până la epuizare se răzbuna pe el însuşi ,  pe cel care urma să se trezească a doua zi de dimineaţă şi să mergă la muncă. Poanta n-o ştiu. E adevărat că de multe ori nu o găsesc nici în viaţa mea cotidiană.

Săptămâna trecută a fost una cumplită pentru mine: am muncit mult, nu mi-a ieşit nimic ca lumea. Probabil din cauza oboselii devenisem şi incoerentă.

Lucrurile nu mai aveau nici un haz, ba dimpotrivă. Nu mai înţelegeam nimic!

Joi noapte ni s-au stricat toate prizele din casă. Vineri pe zi merg vreo 4 ore cu maşina printr-un oraş aglomerat: dacă las pe cineva să facă stânga, să mi se bage în faţă sau refuz să blochez intersecţia sunt claxonată şi mi se adresează un puhoi de apelative. Spre seară nu am mai rezistat şi am băut nişte Martini… mai mult. Au venit electicienii şi au spart toţi pereţii. Sâmbătă dimineaţă mă duc la cosmetică să-mi revin, la ieşirea din parcare lovesc altă maşină, singura, care se mai afla în mişcare în parcare. Un martor mă înjură “Cretino, idioato, ai lovit maşina omului, ia RATB-ul, tâmpita dracului şcl.” Stăm la poliţie până la 22:00. Am ieşit de vină, că nu făceam dreapta cât mai aproape de bordură şi i-am permis celeilate maşini să treacă prin dreapta mea.

Intenţiile mele bune, credeam eu, nu aveau nici o relevanţă, nici efortul. Totul părea să fie egal cu zero: Error, error, errror.

Duminică nu ies din casă, mi-e frică, cu toate astea răcesc.

Cu toate astea…

Cineva a stat cu mine după program ca să mă asculte cum mă lamentez. M-a suportat, chiar dacă de multe ori am fost nasoală faţă de ea  (cu gândul şi cu fapta). Cineva mi-a spus că eşecurile mele de la servicu nu înseamnă nimic, nu sunt eu dusă complet, nu eram numai eu cea care nu mai înţelegea nimic. La poliţie nu am fost singură.  Nu l-am lovit pe cel care mă înjura. Prizele merg între timp, Martini mai am. Cineva m-a ajutat cu munca, când nu mai puteam. Azi am dus ceva până la capăt, promite să fie mişto şi cineva a fost cu mine. Până la urmă a ieşit şi bugetul.

Se pare că mai pot. Nu singură însă.

Mulţumesc!

PS  Cineva mi-a spus mulţumesc. E mişto să simţi, că uneori ceea ce faci înseamnă ceva pentru cineva.

PPS Am întâlnit atâţi oameni, care mie mi-au produs mare scârbă şi multă durere. Dar am cunoscut şi câţiva oameni, faţă de car nu pot decât să mă înclin, pe care îi percep adevăraţi şi sinceri. Dacă a trebuit să-i cunosc pe primii, pentru a putea să-i cunosc pe ceilalţi, pe cei puţini, nu-mi pare rău. Cred că aş face-o din nou.

PPPS Jumpy, curând începe şcoala! Dar ne vedem

Popularity: 33% [?]